FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio. (Sursa: DEX '98 )

FORTIFICÁȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pământ, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificațiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio]. (Sursa: DN )

FORTIFICÁȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio) (Sursa: MDN )

FORTIFICÁȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retran-șament, (înv.) apărătură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ții.) (Sursa: Sinonime )

fortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. fortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fortificáției; pl. fortificáții, art. fortificáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

FORTIFICÁȚIE ~i f. Construcție militară destinată apărării. Lucrări de ~. [Art. fortificația; G.-D. fortificației; Sil. -ți-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis (Sursa: NODEX )