« Back
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa. (Sursa: DEX '98 )
FRECVENTÁRE s.f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. [< frecventa]. (Sursa: DN )
FRECVENTÁRE s. urmare. (~ unei forme de învă-țământ.) (Sursa: Sinonime )
frecventáre s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
frecventa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) frecventa frecventare frecventat frecventând singular plural
frecventează frecventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) frecventez (să) frecventez frecventam frecventai frecventasem
a II-a (tu) frecventezi (să) frecventezi frecventai frecventași frecventaseși
a III-a (el, ea) frecventează (să) frecventeze frecventa frecventă frecventase
plural I (noi) frecventăm (să) frecventăm frecventam frecventarăm frecventaserăm, frecventasem*
a II-a (voi) frecventați (să) frecventați frecventați frecventarăți frecventaserăți, frecventaseți*
a III-a (ei, ele) frecventează (să) frecventeze frecventau frecventară frecventaseră
* Formă nerecomandată

frecventare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frecventare frecventarea
plural frecventări frecventările
genitiv-dativ singular frecventări frecventării
plural frecventări frecventărilor
vocativ singular frecventare, frecventareo
plural frecventărilor