FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) frécție, frícție s. f.] – Din fr. friction. (Sursa: DEX '98 )

FRICȚIÚNE s.f. 1. (Fiz.) Efectul forțelor care opun rezistență mișcării unor suprafețe în contact; frecare. 2. (Med.) Ungere și frecare a corpului cu un lichid. 3. (La pl.) Divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. [Pron. -ți-u-, var. (2) frecție, frecțiune, fricție s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio]. (Sursa: DN )

FRICȚIÚNE s. f. 1. (fiz.) interacțiune între două corpuri aflate în contact; frecare. 2. masaj constând din ungerea și frecarea corpului cu un lichid. 3. (fig., pl.) divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. (< fr. friction, lat. frictio) (Sursa: MDN )

FRICȚIÚNE s. v. frecare. (Sursa: Sinonime )

FRICȚIÚNE s. v. divergență, neînțelegere. (Sursa: Sinonime )

fricțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni (Sursa: Ortografic )

FRICȚIÚNE ~i f. 1) Metodă de tratament prin acțiunea factorului mecanic și termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergență de păreri. 3) fig. Acțiune de frecare a corpurilor. [Art. fricțiunea; G.-D. fricțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
fricțiune   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fricțiune fricțiunea
plural fricțiuni fricțiunile
genitiv-dativ singular fricțiuni fricțiunii
plural fricțiuni fricțiunilor
vocativ singular fricțiune, fricțiuneo
plural fricțiunilor