FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser. (Sursa: DEX '98 )

FRIZÁ2, vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser. (Sursa: DEX '98 )

A FRIZÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser (Sursa: NODEX )

A SE FRIZÁ mă ~éz intranz. A-și face freza. /<fr. friser (Sursa: NODEX )

FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser]. (Sursa: DN )

FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser) (Sursa: MDN )

FRIZÁ vb. v. coafa. (Sursa: Sinonime )

frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză. (Sursa: DER )

frizá (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizéz, 3 sg. și pl. frizeáză (Sursa: Ortografic )