FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A FULGUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
fulgui   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fulgui fulguire fulguit fulguind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) fulguiește (să) fulguiască fulguia fulgui fulguise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —