DEX: fânaț « Back FÂNÁȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium. (Sursa: DEX '98 ) FÂNÁȚ s. cositură, fâneață, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.) (Sursa: Sinonime ) fânáț s. n., pl. fânáțuri/fânáțe (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări fânaț (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular fânaț fânațul plural fânațe fânațele genitiv-dativ singular fânaț fânațului plural fânațe fânațelor vocativ singular — plural — fânaț (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular fânaț fânațul plural fânațuri fânațurile genitiv-dativ singular fânaț fânațului plural fânațuri fânațurilor vocativ singular — plural —