|
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
FĂPTUÍ vb. v. comite. (Sursa: Sinonime )
făptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făptuiáscă (Sursa: Ortografic )
A FĂPTUÍ ~iésc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
| făptui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) făptui | făptuire | făptuit | făptuind | singular | plural | | făptuiește | făptuiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | făptuiesc | (să) făptuiesc | făptuiam | făptuii | făptuisem | | a II-a (tu) | făptuiești | (să) făptuiești | făptuiai | făptuiși | făptuiseși | | a III-a (el, ea) | făptuiește | (să) făptuiască | făptuia | făptui | făptuise | | plural | I (noi) | făptuim | (să) făptuim | făptuiam | făptuirăm | făptuiserăm, făptuisem* | | a II-a (voi) | făptuiți | (să) făptuiți | făptuiați | făptuirăți | făptuiserăți, făptuiseți* | | a III-a (ei, ele) | făptuiesc | (să) făptuiască | făptuiau | făptuiră | făptuiseră | * Formă nerecomandată |