FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș. (Sursa: DEX '98 )

făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš. (Sursa: DER )

făráș s. n., pl. făráșe (Sursa: Ortografic )

FĂRÁȘ ~e n. Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. /<turc. faraș (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
făraș   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular făraș fărașul
plural fărașe fărașele
genitiv-dativ singular făraș fărașului
plural fărașe fărașelor
vocativ singular
plural