FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije). (Sursa: DEX '98 )

FĂRĂDELÉGE adj. v. mișelesc, rușinos, scelerat. (Sursa: Sinonime )

FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos. (Sursa: Sinonime )

FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloșie. (Sursa: Sinonime )

Fărădelege ≠ lege (Sursa: Antonime )

fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi (Sursa: Ortografic )

FĂRĂDELÉGE ~i f. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege (Sursa: NODEX )