|
GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. (Sursa: DEX '98 )
A GÂLCEVÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă (Sursa: NODEX )
A SE GÂLCEVÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă (Sursa: NODEX )
GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra. (Sursa: Sinonime )
gâlceví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevésc, imperf. 3 sg. gâlceveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlceveáscă (Sursa: Ortografic )
| gâlceavă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | gâlceavă | gâlceava | | plural | gâlcevi | gâlcevile | | genitiv-dativ | singular | gâlcevi | gâlcevii | | plural | gâlcevi | gâlcevilor | | vocativ | singular | gâlceavă, gâlceavo | | plural | gâlcevilor | | gâlcevi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) gâlcevi | gâlcevire | gâlcevit | gâlcevind | singular | plural | | gâlcevește | gâlceviți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | gâlcevesc | (să) gâlcevesc | gâlceveam | gâlcevii | gâlcevisem | | a II-a (tu) | gâlcevești | (să) gâlcevești | gâlceveai | gâlceviși | gâlceviseși | | a III-a (el, ea) | gâlcevește | (să) gâlcevească | gâlcevea | gâlcevi | gâlcevise | | plural | I (noi) | gâlcevim | (să) gâlcevim | gâlceveam | gâlcevirăm | gâlceviserăm, gâlcevisem* | | a II-a (voi) | gâlceviți | (să) gâlceviți | gâlceveați | gâlcevirăți | gâlceviserăți, gâlceviseți* | | a III-a (ei, ele) | gâlcevesc | (să) gâlcevească | gâlceveau | gâlceviră | gâlceviseră | * Formă nerecomandată |