GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. (Sursa: DEX '98 )

GHEÁTĂ s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. și Maram.) topancă. (Iarna purta ~te.) 2. v. bocanc. (Sursa: Sinonime )

gheátă (ghéte), s. f. – 1. (Mold., înv.) Jambieră. – 2. Cizmă, bocanc. – Var. (Mold.) ghetă, gheată. It. ghetta, din fr. guêtre (sec. XIX), cf. ngr. γϰέττα (REW 9577; DAR). Este dublet de la ghetră, s. f. (jambieră), din fr. guêtre. – Din rom. provine bg. g’ata (Capidan, Raporturile, 222). (Sursa: DER )

gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte (Sursa: Ortografic )

GHEÁTĂ ghéte f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte intermediar între pantof și cizma (cu înălțimea până deasupra gleznei). [G.-D. ghetei] /<it. ghetta (Sursa: NODEX )