GHEȘÉFT, gheșefturi, s. n. (Fam.) Afacere măruntă (necinstită). – Din germ. Geschäft. (Sursa: DEX '98 )

GHEȘÉFT s.n. (Peior.) Afacere (necurată, necinstită). [< germ. Geschäft]. (Sursa: DN )

GHEȘÉFT s. n. (fam.) afacere (necinstită) (< germ. Geschäft) (Sursa: MDN )

GHEȘÉFT s. v. afacere, speculație. (Sursa: Sinonime )

gheșéft (gheșéfturi), s. n. – Afacere la care se cîștigă prin mijloace incorecte, speculație. Germ. Geshäft, prin intermediul argoului iudeo-german (Borcea 189). – Der. gheșeftar, s. m. (speculant); gheșeftărie, s. f. (speculație). (Sursa: DER )

gheșéft s. n., pl. gheșéfturi (Sursa: Ortografic )

GHEȘÉFT ~uri n. fam. Afacere măruntă, necinstită; bișniță. /<germ. Geschäft (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
gheșeft   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheșeft gheșeftul
plural gheșefturi gheșefturile
genitiv-dativ singular gheșeft gheșeftului
plural gheșefturi gheșefturilor
vocativ singular
plural