GLICERÍNĂ s. f. Alcool cu aspect de lichid uleios, incolor, inodor, dulceag, extras din grăsimi sau fabricat sintetic, având diverse întrebuințări în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. glycérine. (Sursa: DEX '98 )

GLICERÍNĂ f. Lichid vâscos, incolor și inodor, dulceag, extras din grăsimi sau obținut pe cale sintetică, folosit în industrie și cosmetică. /<fr. glycérine (Sursa: NODEX )

GLICERÍNĂ s.f. Lichid uleios incolor, care se extrage din grăsimi prin saponificare; glicerol. // (În forma glicero-) Element prim de compunere savantă în terminologia chimică cu semnificația „(de la) glicerină”. [< fr. glycérine, cf. gr. glykeros – dulce]. (Sursa: DN )

GLICERÍNĂ s. f. trialcool lichid, uleios, incolor, cu gust dulceag, obținut din grăsimi sau sintetic, din propenă, solvent, în parfumerie, în medicină etc.; glicerol. (< fr. glycérine) (Sursa: MDN )

GLICERÍNĂ s. (CHIM.) propantriol. (Sursa: Sinonime )

glicerínă s. f., g.-d. art. glicerínei (Sursa: Ortografic )

TRINITRAT DE GLICERÍNĂ s. v. nitroglicerină. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
glicerină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gliceri glicerina
plural
genitiv-dativ singular glicerine glicerinei
plural
vocativ singular glicerină, glicerino
plural