|
GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă. (Sursa: DEX '98 )
A GLOBÍ ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă (Sursa: NODEX )
GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda. (Sursa: Sinonime )
globí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. și pl. globeáscă (Sursa: Ortografic )
| glob (anat.; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | glob | globul | | plural | globi | globii | | genitiv-dativ | singular | glob | globului | | plural | globi | globilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | globi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) globi | globire | globit | globind | singular | plural | | globește | globiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | globesc | (să) globesc | globeam | globii | globisem | | a II-a (tu) | globești | (să) globești | globeai | globiși | globiseși | | a III-a (el, ea) | globește | (să) globească | globea | globi | globise | | plural | I (noi) | globim | (să) globim | globeam | globirăm | globiserăm, globisem* | | a II-a (voi) | globiți | (să) globiți | globeați | globirăți | globiserăți, globiseți* | | a III-a (ei, ele) | globesc | (să) globească | globeau | globiră | globiseră | * Formă nerecomandată |