GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă). (Sursa: DEX '98 )

A GLOSÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser (Sursa: NODEX )

GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser]. (Sursa: DN )

GLOSÁ vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser) (Sursa: MDN )

GLOSÁ vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.) (Sursa: Sinonime )

glosá vb., ind. prez. 1 sg. gloséz, 3 sg. și pl. gloseáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
glosa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) glosa glosare glosat glosând singular plural
glosea glosați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) glosez (să) glosez glosam glosai glosasem
a II-a (tu) glosezi (să) glosezi glosai glosași glosaseși
a III-a (el, ea) glosea (să) gloseze glosa glosă glosase
plural I (noi) glosăm (să) glosăm glosam glosarăm glosaserăm, glosasem*
a II-a (voi) glosați (să) glosați glosați glosarăți glosaserăți, glosaseți*
a III-a (ei, ele) glosea (să) gloseze glosau glosa glosaseră
* Formă nerecomandată

glosă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular glo glosa
plural glose glosele
genitiv-dativ singular glose glosei
plural glose gloselor
vocativ singular glosă, gloso
plural gloselor