|
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler. (Sursa: DEX '98 )
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă. (Sursa: DEX '98 )
GONDOLÁ vb. I. tr. A bomba (o tablă, un placaj). [< fr. gondoler]. (Sursa: DN )
GONDOLÁ1 vb. I. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla. II. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe). (< fr. gondoler) (Sursa: MDN )
GONDOLÁ2 refl. (fam.) a se mișca unduindu-se; a se legăna. (gondolă) (Sursa: MDN )
gondolá vb., ind. prez. 1 sg. gondoléz, 3 sg. și pl. gondoleáză (Sursa: Ortografic )
| gondola verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) gondola | gondolare | gondolat | gondolând | singular | plural | | gondolează | gondolați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | gondolez | (să) gondolez | gondolam | gondolai | gondolasem | | a II-a (tu) | gondolezi | (să) gondolezi | gondolai | gondolași | gondolaseși | | a III-a (el, ea) | gondolează | (să) gondoleze | gondola | gondolă | gondolase | | plural | I (noi) | gondolăm | (să) gondolăm | gondolam | gondolarăm | gondolaserăm, gondolasem* | | a II-a (voi) | gondolați | (să) gondolați | gondolați | gondolarăți | gondolaserăți, gondolaseți* | | a III-a (ei, ele) | gondolează | (să) gondoleze | gondolau | gondolară | gondolaseră | * Formă nerecomandată | gondolă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | gondolă | gondola | | plural | gondole | gondolele | | genitiv-dativ | singular | gondole | gondolei | | plural | gondole | gondolelor | | vocativ | singular | gondolă, gondolo | | plural | gondolelor | |