|
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada. (Sursa: DEX '98 )
GRADÁRE s.f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei; împărțire în grade, gradație. [< grada]. (Sursa: DN )
GRADÁRE s. v. dozare. (Sursa: Sinonime )
gradáre s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări (Sursa: Ortografic )
| grada verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) grada | gradare | gradat | gradând | singular | plural | | gradează | gradați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | gradez | (să) gradez | gradam | gradai | gradasem | | a II-a (tu) | gradezi | (să) gradezi | gradai | gradași | gradaseși | | a III-a (el, ea) | gradează | (să) gradeze | grada | gradă | gradase | | plural | I (noi) | gradăm | (să) gradăm | gradam | gradarăm | gradaserăm, gradasem* | | a II-a (voi) | gradați | (să) gradați | gradați | gradarăți | gradaserăți, gradaseți* | | a III-a (ei, ele) | gradează | (să) gradeze | gradau | gradară | gradaseră | * Formă nerecomandată | gradare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | gradare | gradarea | | plural | gradări | gradările | | genitiv-dativ | singular | gradări | gradării | | plural | gradări | gradărilor | | vocativ | singular | gradare, gradareo | | plural | gradărilor | |