Dex

GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler. (Sursa: DEX '98 )

A GRANULÁ ~éz tranz. (materiale compacte sau pulverulente) A transforma în granule. /<fr. granuler (Sursa: NODEX )

GRANULÁ vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler]. (Sursa: DN )

GRANULÁ vb. tr. 1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler) (Sursa: MDN )

granulá vb., ind. prez. 1 sg. granuléz, 3 sg. și pl. granuleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

granula verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) granula	granulare	granulat	granulând	singular	plural
		(a) granula	granulare	granulat	granulând	granulează	granulați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	granulez	(să) granulez	granulam	granulai	granulasem
	a II-a (tu)	granulezi	(să) granulezi	granulai	granulași	granulaseși
	a III-a (el, ea)	granulează	(să) granuleze	granula	granulă	granulase
plural	I (noi)	granulăm	(să) granulăm	granulam	granularăm	granulaserăm, granulasem*
	a II-a (voi)	granulați	(să) granulați	granulați	granularăți	granulaserăți, granulaseți*
	a III-a (ei, ele)	granulează	(să) granuleze	granulau	granulară	granulaseră

* Formă nerecomandată

granulă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	granulă	granula
nominativ-acuzativ	plural	granule	granulele
genitiv-dativ	singular	granule	granulei
genitiv-dativ	plural	granule	granulelor
vocativ	singular	granulă, granulo
vocativ	plural	granulelor