|
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula. (Sursa: DEX '98 )
GRANULÁRE s.f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. [< granula]. (Sursa: DN )
granuláre s. f., g.-d. art. granulării; pl. granulări (Sursa: Ortografic )
| granula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) granula | granulare | granulat | granulând | singular | plural | | granulează | granulați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | granulez | (să) granulez | granulam | granulai | granulasem | | a II-a (tu) | granulezi | (să) granulezi | granulai | granulași | granulaseși | | a III-a (el, ea) | granulează | (să) granuleze | granula | granulă | granulase | | plural | I (noi) | granulăm | (să) granulăm | granulam | granularăm | granulaserăm, granulasem* | | a II-a (voi) | granulați | (să) granulați | granulați | granularăți | granulaserăți, granulaseți* | | a III-a (ei, ele) | granulează | (să) granuleze | granulau | granulară | granulaseră | * Formă nerecomandată | granular adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | granular | granularul | granulară | granulara | | plural | granulari | granularii | granulare | granularele | | genitiv-dativ | singular | granular | granularului | granulare | granularei | | plural | granulari | granularilor | granulare | granularelor | | vocativ | singular | granularule | granularo | | plural | granularilor | granularelor | | granulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | granulare | granularea | | plural | granulări | granulările | | genitiv-dativ | singular | granulări | granulării | | plural | granulări | granulărilor | | vocativ | singular | granulare, granulareo | | plural | granulărilor | |