|
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer. (Sursa: DEX '98 )
A GRIMÁ ~éz tranz. (actori, fața lor) A da cu grimă (pentru a căpăta înfățișarea cerută de rol); a machia. /<fr. grimer (Sursa: NODEX )
GRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia pentru scenă. [< fr. grimer]. (Sursa: DN )
GRIMÁ vb. tr., refl. a (se) machia pentru scenă. (< fr. grimer) (Sursa: MDN )
GRIMÁ vb. a (se) machia. (A ~ un actor.) (Sursa: Sinonime )
grimá vb., ind. prez. 1 sg. griméz, 3 sg. și pl. grimeáză (Sursa: Ortografic )
| grima verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) grima | grimare | grimat | grimând | singular | plural | | grimează | grimați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | grimez | (să) grimez | grimam | grimai | grimasem | | a II-a (tu) | grimezi | (să) grimezi | grimai | grimași | grimaseși | | a III-a (el, ea) | grimează | (să) grimeze | grima | grimă | grimase | | plural | I (noi) | grimăm | (să) grimăm | grimam | grimarăm | grimaserăm, grimasem* | | a II-a (voi) | grimați | (să) grimați | grimați | grimarăți | grimaserăți, grimaseți* | | a III-a (ei, ele) | grimează | (să) grimeze | grimau | grimară | grimaseră | * Formă nerecomandată | grimă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | grimă | grima | | plural | grime | grimele | | genitiv-dativ | singular | grime | grimei | | plural | grime | grimelor | | vocativ | singular | grimă, grimo | | plural | grimelor | |