GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte. (Sursa: DEX '98 )
GRÓTĂ s.f. Peșteră; adâncitură, cavernă subterană. [Cf. fr. grotte, it. grotta]. (Sursa: DN )
GRÓTĂ s. f. peșteră; cavernă (1). (< fr. grotte) (Sursa: MDN )
GRÓTĂ s. v. peșteră. (Sursa: Sinonime )
grótă s. f., pl. gróte (Sursa: Ortografic )
GRÓTĂ ~e f. livr. Cavitate subterană naturală, cu ieșire la suprafață. /<fr. grotte (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
grotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grotă grota
plural grote grotele
genitiv-dativ singular grote grotei
plural grote grotelor
vocativ singular grotă, groto
plural grotelor