GÂNJ, gânjuri (gânji), s. n. (m.) (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

GÂNJ ~uri n. pop. 1) Nuia trecută prin foc și răsucită, folosită la țară pentru legat (în loc de frânghie). 2) Frânghie împletită dintr-o astfel de nuia. [Pl. și gânji] /<bulg. găž (Sursa: NODEX )

GÂNJ s. (TEHN.) (reg.) gujbă, peteucă, (prin Munt.) sucitură. (~ la căruță.) (Sursa: Sinonime )

GÂNJ s. v. apărătoare, chingă, coardă, cocârlă, crivac, potâng, râncă. (Sursa: Sinonime )

gânj s. n./s. m., pl. gânjuri/gânji (Sursa: Ortografic )