|
GĂINÁȚ, găinațuri (găinați), s. n. (m.) Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-] – Lat. [stercus] gallinaceum. (Sursa: DEX '98 )
găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul). (Sursa: DER )
| găinaț (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | găinaț | găinațul | | plural | găinați | găinații | | genitiv-dativ | singular | găinaț | găinațului | | plural | găinați | găinaților | | vocativ | singular | — | | plural | — | | găinaț (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | găinaț | găinațul | | plural | găinațuri | găinațurile | | genitiv-dativ | singular | găinaț | găinațului | | plural | găinațuri | găinațurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | găinaț (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | găinaț | găinațul | | plural | găinațe | găinațele | | genitiv-dativ | singular | găinaț | găinațului | | plural | găinațe | găinațelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |