HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în v******e prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe. (Sursa: DEX '98 )

HÁRPĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde (de lungimi diferite) fixate într-o ramă triunghiulară. [G.-D. harpei; Var. harfă] /<fr. harpe, germ. Harfe (Sursa: NODEX )

HÁRPĂ s.f. Instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime, puse în v******e cu degetele ambelor mâini. [Pl. -pe, var. harfă s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe]. (Sursa: DN )

HÁRPĂ / HÁRFĂ s. f. instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime și acordaj, puse în v******e cu degetele ambelor mâini. (< fr. harpe, germ. Harfe) (Sursa: MDN )

HÁRPĂ s. (MUZ.) (înv.) cinghie. (Cântă la ~.) (Sursa: Sinonime )

hárpă/hárfă s. f., g.-d. art. hárpei/hárfei; pl. hárpe/hárfe (Sursa: Ortografic )