HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [Var.: eleștéu s. n.] – Din magh. halastó. (Sursa: DEX '98 )

HELEȘTÉU ~ie n. Iaz special amenajat pentru creșterea și înmulțirea peștilor; râmnic. /<ung. halastó (Sursa: NODEX )

HELEȘTÉU s. iaz, (reg.) râmnic, (înv.) pescuină. (A pescuit în ~.) (Sursa: Sinonime )

heleștéu (heleștéie), s. n. – Bazin cu apă sau iaz pentru creșterea peștilor. – Var. eleșteu, hăleșteu, aleșteu. Mag. halastó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92), de la „bazin”, cf. tău și halas „care abundă în pești”. (Sursa: DER )

heleștéu s. n., art. heleștéul; pl. heleștéie (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
heleșteu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular heleșteu heleșteul
plural heleșteie heleșteiele
genitiv-dativ singular heleșteu heleșteului
plural heleșteie heleșteielor
vocativ singular heleșteule
plural heleșteielor