|
HIDRÁNT, hidrante (hidranți), s. n. (m.) Dispozitiv la conductele de distribuție a apei sub presiune, care permite deschiderea și închiderea unuia sau a mai multor furtunuri în același timp. – Din fr. hydrante, germ. Hydrant. (Sursa: DEX '98 )
HIDRÁNT s.n. Dispozitiv de închidere și de deschidere a apei din conducte sub presiune, la care se pot adapta unul sau mai multe furtunuri. [Pl. -nte, -nturi, (s.m.) -nți. / < germ. Hydrant]. (Sursa: DN )
hidránt s. n. (sil. -drant), pl. hidránte/ m. hidránți (Sursa: Ortografic )
| hidrant (pl. hidranți) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | hidrant | hidrantul | | plural | hidranți | hidranții | | genitiv-dativ | singular | hidrant | hidrantului | | plural | hidranți | hidranților | | vocativ | singular | — | | plural | — | | hidrant (pl. hidrante) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | hidrant | hidrantul | | plural | hidrante | hidrantele | | genitiv-dativ | singular | hidrant | hidrantului | | plural | hidrante | hidrantelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | hidrant (pl. hidranturi) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | hidrant | hidrantul | | plural | hidranturi | hidranturile | | genitiv-dativ | singular | hidrant | hidrantului | | plural | hidranturi | hidranturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |