|
HIDROLIZÁ vb. I. tr. (Chim.) A supune unui proces de hidroliză. [< fr. hydrolyser]. (Sursa: DN )
HIDROLIZÁ vb. tr. a supune unui proces de hidroliză. (< fr. hydrolyser) (Sursa: MDN )
hidrolizá vb., ind. prez. 1 sg. hidrolizéz, 3 sg. și pl. hidrolizeáză (Sursa: Ortografic )
| hidroliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) hidroliza | hidrolizare | hidrolizat | hidrolizând | singular | plural | | hidrolizează | hidrolizați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | hidrolizez | (să) hidrolizez | hidrolizam | hidrolizai | hidrolizasem | | a II-a (tu) | hidrolizezi | (să) hidrolizezi | hidrolizai | hidrolizași | hidrolizaseși | | a III-a (el, ea) | hidrolizează | (să) hidrolizeze | hidroliza | hidroliză | hidrolizase | | plural | I (noi) | hidrolizăm | (să) hidrolizăm | hidrolizam | hidrolizarăm | hidrolizaserăm, hidrolizasem* | | a II-a (voi) | hidrolizați | (să) hidrolizați | hidrolizați | hidrolizarăți | hidrolizaserăți, hidrolizaseți* | | a III-a (ei, ele) | hidrolizează | (să) hidrolizeze | hidrolizau | hidrolizară | hidrolizaseră | * Formă nerecomandată | hidroliză substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | hidroliză | hidroliza | | plural | hidrolize | hidrolizele | | genitiv-dativ | singular | hidrolize | hidrolizei | | plural | hidrolize | hidrolizelor | | vocativ | singular | hidroliză, hidrolizo | | plural | hidrolizelor |
|