HORPĂÍ, horpăiesc (hórpăi), vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. – Horp + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
A HORPĂÍ ~iésc tranz. pop. (mâncarea, mai ales cea lichidă) A sorbi repede și cu zgomot. [Și horpăi] /horp + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
horpăí vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hórpăie/horpăiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
horpăi (1 horpăi)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) horpăi horpăire horpăit horpăind singular plural
horpăie horpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) horpăi (să) horpăi horpăiam horpăii horpăisem
a II-a (tu) horpăi (să) horpăi horpăiai horpăiși horpăiseși
a III-a (el, ea) horpăie (să) horpăie horpăia horpăi horpăise
plural I (noi) horpăim (să) horpăim horpăiam horpăirăm horpăiserăm, horpăisem*
a II-a (voi) horpăiți (să) horpăiți horpăiați horpăirăți horpăiserăți, horpăiseți*
a III-a (ei, ele) horpăie (să) horpăie horpăiau horpăiră horpăiseră
* Formă nerecomandată