HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

HURUIÁLĂ s. v. huruitură. (Sursa: Sinonime )

huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli (Sursa: Ortografic )