HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
HĂINÚȚĂ s. v. hăiniță. (Sursa: Sinonime )
hăinúță s. f. (sil. hăi-), g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
hăinuță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hăinuță hăinuța
plural hăinuțe hăinuțele
genitiv-dativ singular hăinuțe hăinuței
plural hăinuțe hăinuțelor
vocativ singular hăinuță, hăinuțo
plural hăinuțelor