hăpăí (a hăpăi) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. hắpăi / hăpăiésc, imperf. 3 sg. hăpăiá; conj. prez. 3 să hắpăie / să hăpăiáscă (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
hăpăi (1 hăpăi)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hăpăi hăpăire hăpăit hăpăind singular plural
hăpăie hăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hăpăi (să) hăpăi hăpăiam hăpăii hăpăisem
a II-a (tu) hăpăi (să) hăpăi hăpăiai hăpăiși hăpăiseși
a III-a (el, ea) hăpăie (să) hăpăie hăpăia hăpăi hăpăise
plural I (noi) hăpăim (să) hăpăim hăpăiam hăpăirăm hăpăiserăm, hăpăisem*
a II-a (voi) hăpăiți (să) hăpăiți hăpăiați hăpăirăți hăpăiserăți, hăpăiseți*
a III-a (ei, ele) hăpăie (să) hăpăie hăpăiau hăpăiră hăpăiseră
* Formă nerecomandată