HĂRNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, hărnicei, -ele, adj. Hărnicuț. – Harnic + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )
hărnicél adj. m., pl. hărnicéi; f. sg. hărnicícă/hărniceá; pl. hărnicéle (Sursa: Ortografic )
hărnicel adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | hărnicel | hărnicelul | hărnicea, hărnicică | hărniceaua, hărnicica | plural | hărnicei | hărniceii | hărnicele | hărnicelele | genitiv-dativ | singular | hărnicel | hărnicelului | hărnicele | hărnicelei | plural | hărnicei | hărniceilor | hărnicele | hărnicelelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|