HĂȚÁȘ2, hățașuri (hățașe), s. n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
hățáș (cărare, drum) s. n., pl. hățáșuri/hățáșe (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
hățaș (drum; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hățaș hățașul
plural hățașuri hățașurile
genitiv-dativ singular hățaș hățașului
plural hățașuri hățașurilor
vocativ singular —
plural —