|
IDENTIFICÁRE, identificări, s. f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. – V. identifica. (Sursa: DEX '98 )
IDENTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. [< identifica]. (Sursa: DN )
IDENTIFICÁRE s. v. recunoaștere. (Sursa: Sinonime )
identificáre s. f., g.-d. art. identificării; pl. identificări (Sursa: Ortografic )
| identifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) identifica | identificare | identificat | identificând | singular | plural | | identifică | identificați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | identific | (să) identific | identificam | identificai | identificasem | | a II-a (tu) | identifici | (să) identifici | identificai | identificași | identificaseși | | a III-a (el, ea) | identifică | (să) identifice | identifica | identifică | identificase | | plural | I (noi) | identificăm | (să) identificăm | identificam | identificarăm | identificaserăm, identificasem* | | a II-a (voi) | identificați | (să) identificați | identificați | identificarăți | identificaserăți, identificaseți* | | a III-a (ei, ele) | identifică | (să) identifice | identificau | identificară | identificaseră | * Formă nerecomandată | identificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | identificare | identificarea | | plural | identificări | identificările | | genitiv-dativ | singular | identificări | identificării | | plural | identificări | identificărilor | | vocativ | singular | identificare, identificareo | | plural | identificărilor | |