|
IEFTINÍRE, ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini. – V. ieftini. (Sursa: DEX '98 )
IEFTINÍRE s. micșorare, reducere, scădere. (~ prețurilor.) (Sursa: Sinonime )
Ieftinire ≠ scumpire (Sursa: Antonime )
ieftiníre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieftinírii; pl. ieftiníri (Sursa: Ortografic )
| ieftini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ieftini | ieftinire | ieftinit | ieftinind | singular | plural | | ieftinește | ieftiniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ieftinesc | (să) ieftinesc | ieftineam | ieftinii | ieftinisem | | a II-a (tu) | ieftinești | (să) ieftinești | ieftineai | ieftiniși | ieftiniseși | | a III-a (el, ea) | ieftinește | (să) ieftinească | ieftinea | ieftini | ieftinise | | plural | I (noi) | ieftinim | (să) ieftinim | ieftineam | ieftinirăm | ieftiniserăm, ieftinisem* | | a II-a (voi) | ieftiniți | (să) ieftiniți | ieftineați | ieftinirăți | ieftiniserăți, ieftiniseți* | | a III-a (ei, ele) | ieftinesc | (să) ieftinească | ieftineau | ieftiniră | ieftiniseră | * Formă nerecomandată | ieftinire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ieftinire | ieftinirea | | plural | ieftiniri | ieftinirile | | genitiv-dativ | singular | ieftiniri | ieftinirii | | plural | ieftiniri | ieftinirilor | | vocativ | singular | ieftinire, ieftinireo | | plural | ieftinirilor | |