IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare. (Sursa: DEX '98 )
A IGNORÁ ~éz tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conștient să cunoască și să aplice. 2) (persoane) A trata fără considerație; a nu băga în seamă; a disprețui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenție; a nesocoti. [Și ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare (Sursa: NODEX )
IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer]. (Sursa: DN )
IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare) (Sursa: MDN )
IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.) (Sursa: Sinonime )
ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignoréz/ignór, 3 sg. și pl. ignoreáză/ignóră (Sursa: Ortografic )
ignora (1 ignor) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) ignora | ignorare | ignorat | ignorând | singular | plural | ignoră | ignorați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | ignor | (să) ignor | ignoram | ignorai | ignorasem | a II-a (tu) | ignori | (să) ignori | ignorai | ignorași | ignoraseși | a III-a (el, ea) | ignoră | (să) ignore | ignora | ignoră | ignorase | plural | I (noi) | ignorăm | (să) ignorăm | ignoram | ignorarăm | ignoraserăm, ignorasem* | a II-a (voi) | ignorați | (să) ignorați | ignorați | ignorarăți | ignoraserăți, ignoraseți* | a III-a (ei, ele) | ignoră | (să) ignore | ignorau | ignorară | ignoraseră | * Formă nerecomandată ignora (1 ignorez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) ignora | ignorare | ignorat | ignorând | singular | plural | ignorează | ignorați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | ignorez | (să) ignorez | ignoram | ignorai | ignorasem | a II-a (tu) | ignorezi | (să) ignorezi | ignorai | ignorași | ignoraseși | a III-a (el, ea) | ignorează | (să) ignoreze | ignora | ignoră | ignorase | plural | I (noi) | ignorăm | (să) ignorăm | ignoram | ignorarăm | ignoraserăm, ignorasem* | a II-a (voi) | ignorați | (să) ignorați | ignorați | ignorarăți | ignoraserăți, ignoraseți* | a III-a (ei, ele) | ignorează | (să) ignoreze | ignorau | ignorară | ignoraseră | * Formă nerecomandată
|