IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

IMPERFECȚIÚNE s.f. Starea a ceea ce este imperfect; defect. [Pron. -ți-u-, var. imperfecție s.f. / cf. fr. imperfection, it. imperfezione, lat. imperfectio]. (Sursa: DN )

IMPERFECȚIÚNE s. f. starea a ceea ce este imperfect. (< fr. imperfection, lat. imperfectio) (Sursa: MDN )

IMPERFECȚIÚNE s. v. defect. (Sursa: Sinonime )

Imperfecțiune ≠ perfecțiune (Sursa: Antonime )

imperfecțiúne s. f. perfecțiune (Sursa: Ortografic )

IMPERFECȚIÚNE ~i f. 1) Caracter imperfect; lipsă de perfecțiune. 2) Ceea ce este imperfect. [Sil. -ți-u-] /<fr. imperfection, lat. imperfectio, ~onis (Sursa: NODEX )