« Back
IMPLICÁRE, implicări, s. f. Acțiunea de a implica și rezultatul ei. – V. implica. (Sursa: DEX '98 )
IMPLICÁRE s.f. Faptul de a implica. [< implica]. (Sursa: DN )
implicáre s. f., g.-d. art. implicării; pl. implicări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
implica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) implica implicare implicat implicând singular plural
implică implicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) implic (să) implic implicam implicai implicasem
a II-a (tu) implici (să) implici implicai implicași implicaseși
a III-a (el, ea) implică (să) implice implica implică implicase
plural I (noi) implicăm (să) implicăm implicam implicarăm implicaserăm, implicasem*
a II-a (voi) implicați (să) implicați implicați implicarăți implicaserăți, implicaseți*
a III-a (ei, ele) implică (să) implice implicau implicară implicaseră
* Formă nerecomandată

implicare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular implicare implicarea
plural implicări implicările
genitiv-dativ singular implicări implicării
plural implicări implicărilor
vocativ singular implicare, implicareo
plural implicărilor