|
IMPLICÁT, -Ă, implicați, -te, adj. 1. Care este inclus. 2. Care este amestecat într-o acțiune (neplăcută). – V. implica. (Sursa: DEX '98 )
implicát adj. m., pl. implicáți; f. sg. implicátă, pl. implicáte (Sursa: Ortografic )
| implica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) implica | implicare | implicat | implicând | singular | plural | | implică | implicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | implic | (să) implic | implicam | implicai | implicasem | | a II-a (tu) | implici | (să) implici | implicai | implicași | implicaseși | | a III-a (el, ea) | implică | (să) implice | implica | implică | implicase | | plural | I (noi) | implicăm | (să) implicăm | implicam | implicarăm | implicaserăm, implicasem* | | a II-a (voi) | implicați | (să) implicați | implicați | implicarăți | implicaserăți, implicaseți* | | a III-a (ei, ele) | implică | (să) implice | implicau | implicară | implicaseră | * Formă nerecomandată | implicat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | implicat | implicatul | implicată | implicata | | plural | implicați | implicații | implicate | implicatele | | genitiv-dativ | singular | implicat | implicatului | implicate | implicatei | | plural | implicați | implicaților | implicate | implicatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |