|
IMPÓSTĂ, imposte, s. f. Bloc de piatră care se află ieșit în afară față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta. (Sursa: DEX '98 )
IMPÓSTĂ s.f. 1. (Constr.) Bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. Mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. [Cf. it. imposta, fr. imposte]. (Sursa: DN )
IMPÓSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte) (Sursa: MDN )
impóstă s. f., g.-d. art. impóstei; pl. impóste (Sursa: Ortografic )
| imposta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) imposta | impostare | impostat | impostând | singular | plural | | impostează | impostați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | impostez | (să) impostez | impostam | impostai | impostasem | | a II-a (tu) | impostezi | (să) impostezi | impostai | impostași | impostaseși | | a III-a (el, ea) | impostează | (să) imposteze | imposta | impostă | impostase | | plural | I (noi) | impostăm | (să) impostăm | impostam | impostarăm | impostaserăm, impostasem* | | a II-a (voi) | impostați | (să) impostați | impostați | impostarăți | impostaserăți, impostaseți* | | a III-a (ei, ele) | impostează | (să) imposteze | impostau | impostară | impostaseră | * Formă nerecomandată | impostă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | impostă | imposta | | plural | imposte | impostele | | genitiv-dativ | singular | imposte | impostei | | plural | imposte | impostelor | | vocativ | singular | impostă, imposto | | plural | impostelor | |