|
A IMPOSTÁ ~éz tranz. A pregăti bazele unei construcții, unei lucrări. /<it. impostare (Sursa: NODEX )
IMPOSTÁ vb. I. tr. (Liv.) A aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. [< it. impostare]. (Sursa: DN )
IMPOSTÁ vb. tr. a aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. (< it. impostare) (Sursa: MDN )
impostá vb., ind. prez. 1 sg. impostéz, 3 sg. și pl. imposteáză (Sursa: Ortografic )
| imposta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) imposta | impostare | impostat | impostând | singular | plural | | impostează | impostați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | impostez | (să) impostez | impostam | impostai | impostasem | | a II-a (tu) | impostezi | (să) impostezi | impostai | impostași | impostaseși | | a III-a (el, ea) | impostează | (să) imposteze | imposta | impostă | impostase | | plural | I (noi) | impostăm | (să) impostăm | impostam | impostarăm | impostaserăm, impostasem* | | a II-a (voi) | impostați | (să) impostați | impostați | impostarăți | impostaserăți, impostaseți* | | a III-a (ei, ele) | impostează | (să) imposteze | impostau | impostară | impostaseră | * Formă nerecomandată | impostă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | impostă | imposta | | plural | imposte | impostele | | genitiv-dativ | singular | imposte | impostei | | plural | imposte | impostelor | | vocativ | singular | impostă, imposto | | plural | impostelor |
|