INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation. (Sursa: DEX '98 )

INCRUSTÁȚIE s.f. 1. Ornament care este înfipt pe suprafața unui obiect. 2. Strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri; crustă minerală. [Gen. -iei, var. încrustație s.f. / cf. fr. incrustation, lat. incrustatio]. (Sursa: DN )

INCRUSTÁȚIE s. f. 1. ornament care este aplicat pe suprafața unui obiect. 2. strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri. (< fr. incrustation, lat. incrustatio) (Sursa: MDN )

INCRUSTÁȚIE s. v. incrustare. (Sursa: Sinonime )

incrustáție s. f. (sil. -ți-e), art. incrustáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

INCRUSTÁȚIE ~i f. 1) Ornament incrustat. 2) Crustă de săruri depusă pe pereții unui obiect sau ai unui țesut. [G.-D. incrustației; Sil. in-crus-ta-ți-e] /<fr. incrustation (Sursa: NODEX )