INDÉMN, -Ă, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. – Din fr. indemne. (Sursa: DEX '98 )
INDÉMN, -Ă adj. (Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr. [< fr. indemne, cf. lat. indemnis < in – fără, damnum – pagubă]. (Sursa: DN )
INDÉMN, -Ă adj. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat. (< fr. indemne, lat. indemnis) (Sursa: MDN )
indémn adj. m., pl. indémni; f. sg. indémnă, pl. indémne (Sursa: Ortografic )
indemn adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | indemn | indemnul | indemnă | indemna | plural | indemni | indemnii | indemne | indemnele | genitiv-dativ | singular | indemn | indemnului | indemne | indemnei | plural | indemni | indemnilor | indemne | indemnelor | vocativ | singular | indemnule | indemno | plural | indemnilor | indemnelor | îndemn substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | îndemn | îndemnul | plural | îndemnuri | îndemnurile | genitiv-dativ | singular | îndemn | îndemnului | plural | îndemnuri | îndemnurilor | vocativ | singular | — | plural | — | îndemna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) îndemna | îndemnare | îndemnat | îndemnând | singular | plural | îndeamnă | îndemnați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | îndemn | (să) îndemn | îndemnam | îndemnai | îndemnasem | a II-a (tu) | îndemni | (să) îndemni | îndemnai | îndemnași | îndemnaseși | a III-a (el, ea) | îndeamnă | (să) îndemne | îndemna | îndemnă | îndemnase | plural | I (noi) | îndemnăm | (să) îndemnăm | îndemnam | îndemnarăm | îndemnaserăm, îndemnasem* | a II-a (voi) | îndemnați | (să) îndemnați | îndemnați | îndemnarăți | îndemnaserăți, îndemnaseți* | a III-a (ei, ele) | îndeamnă | (să) îndemne | îndemnau | îndemnară | îndemnaseră | * Formă nerecomandată
|