« Back
ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus. (Sursa: DEX '98 )
ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat. indicus) (Sursa: MDN )
ÍNDIC adj. v. indian. (Sursa: Sinonime )
índic adj. m., pl. índici; f. sg. índică, pl. índice (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
indic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indic indicul indică indica
plural indici indicii indice indicele
genitiv-dativ singular indic indicului indice indicei
plural indici indicilor indice indicelor
vocativ singular — —
plural — —

indica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) indica indicare indicat indicând singular plural
indică indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) indic (să) indic indicam indicai indicasem
a II-a (tu) indici (să) indici indicai indicași indicaseși
a III-a (el, ea) indică (să) indice indica indică indicase
plural I (noi) indicăm (să) indicăm indicam indicarăm indicaserăm, indicasem*
a II-a (voi) indicați (să) indicați indicați indicarăți indicaserăți, indicaseți*
a III-a (ei, ele) indică (să) indice indicau indicară indicaseră
* Formă nerecomandată