ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s. m., (5) indice, s. n. 1. S. m. Număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul. ♦ Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat. 2. S. m. Fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc. ◊ (Fiz.) Indice de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S. m. Semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor. Indice de clasificare zecimală. 4. S. m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 5. S. n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis. (Sursa: DEX '98 )

ÍNDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage. 2. Număr, cifră. ♦ Cifră dintr-un plan economic care trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție cantitativ și calitativ. 3. Mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile. 2. (Fiz.) Indicator al scării unui instrument de măsură. [< lat. index, cf. it., fr. indice]. (Sursa: DN )

ÍNDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage. 2. număr, cifră. ◊ cifră dintr-un plan economic ce trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție. 3. mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile. 2. indicator al scării unui instrument de măsură. (< fr., it. indice, lat. index) (Sursa: MDN )

ÍNDICE s. index. (Sursa: Sinonime )

índice (index) s. n., pl. índice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
indic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indic indicul indică indica
plural indici indicii indice indicele
genitiv-dativ singular indic indicului indice indicei
plural indici indicilor indice indicelor
vocativ singular
plural

indica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) indica indicare indicat indicând singular plural
indi indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) indic (să) indic indicam indicai indicasem
a II-a (tu) indici (să) indici indicai indicași indicaseși
a III-a (el, ea) indi (să) indice indica indică indicase
plural I (noi) indicăm (să) indicăm indicam indicarăm indicaserăm, indicasem*
a II-a (voi) indicați (să) indicați indicați indicarăți indicaserăți, indicaseți*
a III-a (ei, ele) indi (să) indice indicau indica indicaseră
* Formă nerecomandată

indice (pl. indici)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indice indicele
plural indici indicii
genitiv-dativ singular indice indicelui
plural indici indicilor
vocativ singular indice
plural indicilor

indice (pl. indice)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indice indicele
plural indice indicele
genitiv-dativ singular indice indicelui
plural indice indicelor
vocativ singular indice
plural indicelor