|
INDURÁ, pers. 3. indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din fr. indurer. (Sursa: DEX '98 )
INDURÁ vb. I. refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. [< fr. indurer]. (Sursa: DN )
INDURÁ vb. refl. (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări. (< fr. indurer) (Sursa: MDN )
indurá vb., ind. prez. 3 sg. indureáză (Sursa: Ortografic )
| indura verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) indura | indurare | indurat | indurând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | indurează | (să) indureze | indura | indură | indurase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | indurează | (să) indureze | indurau | indurară | induraseră | | îndura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îndura | îndurare | îndurat | îndurând | singular | plural | | îndură | îndurați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îndur | (să) îndur | înduram | îndurai | îndurasem | | a II-a (tu) | înduri | (să) înduri | îndurai | îndurași | înduraseși | | a III-a (el, ea) | îndură | (să) îndure | îndura | îndură | îndurase | | plural | I (noi) | îndurăm | (să) îndurăm | înduram | îndurarăm | înduraserăm, îndurasem* | | a II-a (voi) | îndurați | (să) îndurați | îndurați | îndurarăți | înduraserăți, înduraseți* | | a III-a (ei, ele) | îndură | (să) îndure | îndurau | îndurară | înduraseră | * Formă nerecomandată |