|
INFLAMÁT, -Ă, inflamați, -te, adj. (Despre o parte a corpului, un organ) Care a suferit un proces de inflamație; umflat. – V. inflama. (Sursa: DEX '98 )
INFLAMÁT adj. (MED.) 1. congestionat, iritat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. v. tumefiat. (Sursa: Sinonime )
| inflama verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) inflama | inflamare | inflamat | inflamând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | inflamează | (să) inflameze | inflama | inflamă | inflamase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | inflamează | (să) inflameze | inflamau | inflamară | inflamaseră | | inflamat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | inflamat | inflamatul | inflamată | inflamata | | plural | inflamați | inflamații | inflamate | inflamatele | | genitiv-dativ | singular | inflamat | inflamatului | inflamate | inflamatei | | plural | inflamați | inflamaților | inflamate | inflamatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |