INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence. (Sursa: DEX '98 )

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza. (Sursa: DEX '98 )

INFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Acțiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei ființe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conținut, de caracter etc.). 2) Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia (Sursa: NODEX )

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza]. (Sursa: DN )

INFLUÉNȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence) (Sursa: MDN )

INFLUÉNȚĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza) (Sursa: MDN )

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică. (Sursa: Sinonime )

INFLUÉNȚĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect. (Sursa: Sinonime )

INFLUÉNȚĂ s. v. gripă. (Sursa: Sinonime )

influénță (acțiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
influența   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) influența influențare influențat influențând singular plural
influențea influențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) influențez (să) influențez influențam influențai influențasem
a II-a (tu) influențezi (să) influențezi influențai influențași influențaseși
a III-a (el, ea) influențea (să) influențeze influența influență influențase
plural I (noi) influențăm (să) influențăm influențam influențarăm influențaserăm, influențasem*
a II-a (voi) influențați (să) influențați influențați influențarăți influențaserăți, influențaseți*
a III-a (ei, ele) influențea (să) influențeze influențau influența influențaseră
* Formă nerecomandată

influență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular influență influența
plural influențe influențele
genitiv-dativ singular influențe influenței
plural influențe influențelor
vocativ singular influență, influențo
plural influențelor