INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia. (Sursa: DEX '98 )

INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza]. (Sursa: DN )

INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia) (Sursa: MDN )

INSOLÉNȚĂ s. v. obrăznicie. (Sursa: Sinonime )

insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe (Sursa: Ortografic )

INSOLÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insolent; impertinență. 2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinență. /<fr. insolence, lat. insolentia (Sursa: NODEX )