« Back
INTABULÁRE, intabulări, s. f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. – V. intabula. (Sursa: DEX '98 )
INTABULÁRE s.f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. [< intabula]. (Sursa: DN )
intabuláre s. f., g.-d. art. intabulării; pl. intabulări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
intabula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) intabula intabulare intabulat intabulând singular plural
intabulează intabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) intabulez (să) intabulez intabulam intabulai intabulasem
a II-a (tu) intabulezi (să) intabulezi intabulai intabulași intabulaseși
a III-a (el, ea) intabulează (să) intabuleze intabula intabulă intabulase
plural I (noi) intabulăm (să) intabulăm intabulam intabularăm intabulaserăm, intabulasem*
a II-a (voi) intabulați (să) intabulați intabulați intabularăți intabulaserăți, intabulaseți*
a III-a (ei, ele) intabulează (să) intabuleze intabulau intabulară intabulaseră
* Formă nerecomandată

intabulare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intabulare intabularea
plural intabulări intabulările
genitiv-dativ singular intabulări intabulării
plural intabulări intabulărilor
vocativ singular intabulare, intabulareo
plural intabulărilor